După mai bine de un deceniu la conducerea țării, Klaus Iohannis și-a dat demisia în februarie 2025, într-un climat tensionat alimentat de presiuni populiste și de anularea alegerilor prezidențiale pe fondul unor suspiciuni grave de ingerință externă. Gestul său a venit pe fondul unui val de nemulțumiri crescânde și a pierderii susținerii din partea unei părți importante a opiniei publice.
Deplasările externe – un punct sensibil al mandatului
Unul dintre cele mai criticate aspecte ale președinției lui Klaus Iohannis a fost legat de costurile uriașe pentru zborurile oficiale. Conform datelor publicate de noul guvern, între 2015 și 2025 s-au cheltuit peste 113 milioane de lei pentru 193 de zboruri speciale. Anul 2023 a fost vârful acestor cheltuieli, cu 36,4 milioane de lei cheltuiți doar pentru 26 de deplasări externe, care au inclus turnee în America de Sud, Asia și Africa.
Retragere din spațiul public și izolare
După aceste dezvăluiri, Klaus Iohannis a adoptat un profil public tot mai discret. Potrivit apropiaților, acesta ar fi fost afectat emoțional de valul de critici și ar fi evitat întâlnirile directe cu cetățenii. Retragerea sa nu a fost doar una strategică, ci pare să fi fost determinată și de o stare psihică precară, accentuată de evenimentele recente.
Măsurile guvernului interimar – simbolismul degradării
Noua administrație nu a ezitat să transmită un mesaj clar de delimitare față de fostul lider. Președintele interimar Ilie Bolojan a făcut publice detaliile financiare ale zborurilor efectuate în timpul mandatului lui Iohannis, iar premierul Marcel Ciolacu a decis să-i ofere acestuia un birou modest într-o clădire veche, refuzându-i orice reședință oficială de lux.
Această atitudine a fost interpretată de mulți ca o sancțiune simbolică și o încercare de a repara imaginea instituției prezidențiale în ochii publicului, dar pentru Klaus Iohannis, gesturile au fost percepute ca umilitoare și au contribuit la sentimentul de marginalizare.
Izolarea unui fost președinte
Fostul președinte traversează o perioadă dificilă, marcată de introspecție, tăcere publică și distanțare de cercurile politice și administrative care l-au susținut odinioară. În lipsa unei poziții oficiale și în contextul unei imagini publice deteriorate, Klaus Iohannis pare să fie într-o fază de retragere personală și socială.
Controversele legate de cheltuielile din timpul mandatului său și lipsa de reacție față de crizele interne au lăsat urme adânci în percepția publică. Deși odinioară figura simbolică a stabilității și diplomației, Iohannis se regăsește astăzi în centrul unor polemici despre transparență, responsabilitate și etică instituțională.
Este neclar ce urmează pentru fostul președinte, dar un lucru este cert: moștenirea sa politică va fi analizată cu mai multă severitate decât oricând, iar perioada de după mandat se anunță una dominată de reflecție și, posibil, de remușcări.