Printre cele mai vechi și răspândite superstiții românești se numără și cea care vorbește despre semnificația zâmbetului unui mort. Deși pare un fenomen misterios, tradiția populară oferă explicații profunde, iar știința vine cu un punct de vedere diferit, rațional. Însă, indiferent de interpretare, moartea rămâne un moment sacru, însoțit de numeroase obiceiuri și simboluri pline de încărcătură spirituală.
Ce înseamnă când mortul zâmbește în sicriu
În credința populară românească, un mort care zâmbește în sicriu este considerat un suflet împăcat, care a plecat din această lume fără regrete. Se spune că zâmbetul reflectă o moarte liniștită, o viață trăită frumos și o împăcare cu sine și cu Dumnezeu. În unele regiuni, zâmbetul mortului este chiar un semn că vremea va fi frumoasă, iar anul agricol va fi bun.
Totuși, din punct de vedere medical, acest fenomen apare cel mai adesea în cazul celor care mor în somn sau din cauze naturale, fără suferință. Mușchii feței, fiind relaxați, pot crea impresia unui zâmbet. La polul opus, o moarte violentă sau dureroasă determină o încordare musculară vizibilă, uneori dramatică.
Pregătirea trupului pentru înmormântare
Imediat după deces, rudele apropiate spală trupul cu agheasmă, îl îmbracă în haine curate și îi leagă maxilarul și membrele, pentru ca trupul să rămână într-o poziție decentă până la înmormântare. Aceasta este o practică veche, cu rol atât igienic, cât și simbolic – un semn de respect față de cel plecat la Domnul.
Obiceiuri din casa unde se află trupul decedatului
Conform tradiției, toate oglinzile din locuință trebuie acoperite. Se crede că oglinda este un portal către lumea de dincolo, iar sufletul decedatului s-ar putea pierde dacă se reflectă în ea. Dincolo de aspectul mistic, această practică poate fi interpretată și ca o formă de protejare a celor prezenți de imagini tulburătoare.
Doliul începe imediat după moarte și implică purtarea de haine negre sau în tonuri închise. Nu este indicat să se poarte culori deschise sau vesele în această perioadă. Durata doliului variază, în funcție de dorința și sensibilitatea fiecărei familii.
Rânduiala la înmormântare
Salutul adresat familiei îndoliate este „Dumnezeu să-l/o ierte!”
Dacă ziua înmormântării cade într-o zi de post, mâncarea trebuie să fie de post, inclusiv coliva.
În timpul slujbei religioase, se păstrează liniștea, iar cei prezenți se roagă împreună cu preotul.
Coliva, colacul și vinul sunt aduse în biserică și stau aprinse cu lumânări până la finalul slujbei.
Coroanele și bradul simbolic se lasă la intrarea bisericii.
Bărbații intră cu capul descoperit în biserică, ca semn de respect.
La căpătâiul mortului se așază sfeșnice în care se aprind lumânări de către cei prezenți.
Fotografia sau icoana celui decedat este purtată înaintea sicriului în cadrul convoiului funerar.
Florile din sicriu se așază deasupra mormântului după îngropare, amintind de frumusețea raiului.
Realitate sau superstiție: zâmbetul celui adormit
Deși este reconfortant să credem că o persoană decedată zâmbește pentru că a plecat liniștită, realitatea poate fi mai simplă: este un efect natural al relaxării musculare. Cu toate acestea, în inimile celor rămași în urmă, acest zâmbet rămâne un simbol al păcii și al speranței că sufletul a fost primit cu bucurie în Împărăția lui Dumnezeu.
Tradițiile și credințele românești păstrează vie legătura dintre cei vii și cei plecați. Zâmbetul unui mort poate fi o alinare pentru cei îndurerați, dar și o amintire că viața trebuie trăită frumos, în pace cu Dumnezeu și cu oamenii.