În noaptea dintre 1 și 2 iulie, într-un salon liniștit al Institutului Clinic Fundeni, s-a stins Mihai Leu, fost campion mondial la box și simbol al demnității sportive românești. Avea doar 56 de ani și pleacă dintre noi după o luptă de unsprezece ani cu un cancer agresiv, dusă cu discreție și tărie rar întâlnite.
Un campion în și în afara ringului
Mihai Leu nu a fost doar un sportiv de excepție, ci un om profund. A luptat nu doar cu adversari în ring, ci și cu suferința, cu boala, cu limitele fizice impuse de un diagnostic nemilos. Și a făcut-o cu demnitate, fără să ceară milă, fără să-și transforme durerea într-un spectacol.
În luna mai, a trecut printr-o intervenție chirurgicală dificilă la Fundeni. Deși medicii i-au recomandat să rămână în Capitală, Mihai a ales să se întoarcă acasă, la Hunedoara. Voia să simtă din nou locurile copilăriei. Însă, starea i s-a agravat rapid, iar o hemoragie severă a necesitat transferul de urgență înapoi la Fundeni.
Ultimele zile, ultimul gest de curaj
La revenirea în spital, Mihai Leu a intrat în insuficiență respiratorie severă, cauzată de metastazele extinse la plămâni. Medicii l-au sedat pentru a-l feri de agonie. „A fost permanent sedat, iar în final inima a cedat”, a declarat profesorul Irinel Popescu, cel care i-a fost alături în tot acest drum.
Cu puține cuvinte, medicul a descris un om care a purtat o luptă lungă, în tăcere, cu o eleganță care i-a impresionat pe toți. Mihai Leu a fost, și în moarte, la fel de demn ca în viață.
Un mesaj sobru, o plecare cu capul sus
Spitalul Fundeni a transmis un comunicat oficial care confirmă decesul. „Mihai Leu a fost internat în secția de terapie intensivă în urmă cu 10 zile, în stare gravă… În seara zilei de 1 iulie 2025, ora 23:00, Mihai Leu a decedat.”
Familia a cerut discreție totală. Fără camere, fără atenție mediatică. Doar liniște. Așa cum a trăit în ultimii ani: cu discreție, cu forță interioară, cu respect pentru viață și pentru cei din jur.
Un om care a inspirat dincolo de sport
Mihai Leu va rămâne în memoria colectivă nu doar ca primul campion mondial la box profesionist al României, ci ca un om vertical. Ca un luptător care a știut să piardă fără să se frângă. A rămas tată, soț, prieten și model. A trăit fiecare clipă cu recunoștință, fără ostentație, fără ură, fără disperare.
A plecat, dar a lăsat în urmă o lecție de viață: că adevărata luptă nu este cea din ring, ci cea dusă în liniște, în fața durerii, cu demnitate.
Dumnezeu să-l odihnească în pace, Mihai Leu. Acolo unde inimile drepte se întâlnesc, e sigur că se aud acum aplauze. Tăcute. Adevărate. Meritate.