Într-o Românie care încă își caută echilibrul între libertate și memorie, între trecutul dureros și prezentul fragil, numele lui Călin Georgescu reapare în prim-plan, dar nu într-un context politic sau ideologic, ci într-unul profund sensibil și tensionat: a fost trimis în judecată pentru apologia criminalilor de război și promovarea ideologiei legionare.
Este greu de ignorat parcursul acestui om. Cândva o voce cu ecou într-un segment al electoratului nemulțumit, care a strâns voturi în turul întâi al alegerilor prezidențiale din 2024, Georgescu părea, pentru unii, un simbol al unei renașteri naționale, al unei rupturi de la ceea ce ei percepeau ca fiind o clasă politică deconectată de la nevoile reale ale țării. Dar dincolo de retorică și de lozinci, realitatea din spatele discursurilor s-a dovedit mult mai complicată.
Acuzații care cântăresc greu
Procurorii spun că, între 2020 și 2025, Călin Georgescu a promovat în mod repetat, în spațiul public, idei, teorii și concepții cu caracter fascist, legionar și xenofob. A susținut, într-un ton admirativ, figuri precum Ion Antonescu și Corneliu Zelea Codreanu – personaje istorice ale căror nume sunt legate de tragedii colective, de crime, de sânge. A invocat, spun anchetatorii, formarea unui „om nou”, un fel de mântuitor național, inspirat de o spiritualitate ortodoxă radicalizată. A tolerat în discurs ideea de violență și a idealizat un trecut care, pentru mulți români, a însemnat moarte, deportări, teroare.
Nu sunt vorbe ușoare. Și nu sunt fără consecințe. Aceste afirmații, susțin procurorii, nu sunt simple opinii, ci forme de propagare a unei ideologii care a sfărâmat vieți și a lăsat răni adânci în istoria noastră.
Un nou cadru legal, o nouă responsabilitate
Legea care permite trimiterea în judecată a lui Georgescu a fost adoptată recent de Parlamentul României – Legea 168/2025. Ea vine ca răspuns la un fenomen tot mai prezent în spațiul public: revenirea, pe față sau mascată, a discursurilor extremiste, antisemite, legionare ori rasiste. România, ca stat european, nu mai poate privi în altă parte.
Noua lege nu face decât să întărească și să clarifice un principiu moral: nu avem voie să ne jucăm cu memoria victimelor. Nu putem numi „eroi” pe cei care au dus la genocid. Nu putem permite ca, în numele libertății de exprimare, să se rescrie istoria în favoarea celor care au călcat în picioare drepturi și vieți omenești.
Înainte, Ordonanța 31/2002 vorbea despre interzicerea organizațiilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob. Acum, pentru prima oară, se precizează clar și interdicția celor cu caracter legionar. E o precizare care nu vine din orgoliu politic, ci din nevoia de protecție a demnității umane.
De la tribună, la boxa acuzaților
Călin Georgescu nu mai este doar o voce de campanie. Nu mai vorbește în fața mulțimii, ci în fața unei instanțe. Dacă va fi găsit vinovat, riscă o pedeapsă cu închisoarea între 3 și 10 ani, dar mai presus de atât, riscă pierderea oricărei legitimități în spațiul public.
E un drum care s-a întors împotriva celui care l-a croit. Din vârf de afiș electoral, în rândul celor care trebuie să răspundă pentru cuvintele rostite. Și poate, dincolo de faptele juridice, cel mai grav este că a fost nevoie de o lege nouă pentru a reafirma ceva ce ar fi trebuit să fie de la sine înțeles: că nu glorifici criminalii, că nu ridici la rang de model figuri istorice pătate cu sânge, că nu reinventezi ura sub masca patriotismului.
O lecție pentru toți
Procesul lui Călin Georgescu nu este doar despre el. E despre cât de fragile pot deveni limitele libertății într-o societate care nu își cunoaște bine trecutul. E despre cum discursurile mistice, ambalate în cuvinte mari, pot ascunde idei care au distrus destine. E despre cât de atent trebuie să fim cu ceea ce auzim și, mai ales, cu ceea ce alegem să credem.
În fața instanței, Călin Georgescu nu va răspunde doar pentru ce a spus. Ci și pentru ce a reactivat în conștiința colectivă. Pentru umbrele unui trecut care nu trebuie să se mai întoarcă.