Anca Bejenaru, una dintre cele mai sensibile și rafinate actrițe ale scenei românești, a plecat dintre noi în noaptea de 26 spre 27 iunie 2025, la vârsta de 71 de ani. Moartea sa aduce o pierdere grea pentru lumea teatrului românesc, lăsând în urmă o carieră construită cu har, discreție și profundă dăruire artistică.
Un rămas bun demn de o viață închinată artei
Duminică, 29 iunie, trupul neînsuflețit al Ancăi Bejenaru va fi înmormântat la Cimitirul Străulești 2 din București. Cei care doresc să-i aducă un ultim omagiu sunt așteptați sâmbătă, 28 iunie, între orele 10:00 și 12:00, în foaierul Teatrului Nottara. Slujba religioasă va avea loc duminică, la ora 12:00, la Capela Cimitirului Bellu.
Teatrul Nottara, locul care i-a fost casă artistică timp de peste patruzeci de ani, a transmis un mesaj emoționant, vorbind despre eleganța, umorul fin și curiozitatea artistică ce au definit-o pe actriță: „Anca Bejenaru a adus în lumina reflectoarelor personaje memorabile, complexe, pe care le-a oferit publicului cu pasiune și iubire.”
O carieră construită cu răbdare și autenticitate
Anca Bejenaru a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în 1979, avându-i ca mentori pe Octavian Cotescu și Ovidiu Schumacher. Din acel moment, și-a dedicat întreaga viață scenei Teatrului Nottara, unde a dat viață unor personaje care au atins sufletul publicului.
A jucat în spectacole emblematice precum „Cei trei muschetari”, „Dulcea ipocrizie a bărbatului matur” sau „Program special L.B.”, colaborând cu regizori importanți și lăsând în urmă interpretări încărcate de emoție și profunzime. Fiecare rol i-a fost pretext de introspecție, fiecare apariție o mărturisire scenică.
Dincolo de scenă: o prezență blândă și luminoasă
În viața de zi cu zi, Anca Bejenaru era cunoscută pentru discreția, seninătatea și umanitatea ei. Într-un interviu recent, întrebată ce sfat și-ar oferi sieși la 16 ani, a spus: „Viața e un exercițiu de uzură, păstrează-ți forțele!” – o frază care dezvăluie înțelepciunea tăcută care o caracteriza.
Colegii de scenă o descriu drept un spirit cald și generos, atent la detalii, pasionat de tot ceea ce însemna artă și adevăr scenic. Fără stridențe, fără aplauze forțate, și-a trăit cariera ca pe un act de sinceritate pură.
Un talent discret și intens în același timp
Deși nu a apărut frecvent în filme, Anca Bejenaru a reușit să transmită aceeași profunzime și în rarele sale roluri de cinema, în producții precum „Plante perene” (2013) sau „Nelu” (2023). Pentru ea, fiecare cadru era o prelungire a scenei: un spațiu de confesiune artistică.
Uniunea Teatrală din România i-a adus un omagiu emoționant: „Un om liber, dedicat, pasionat de teatru și de frumos. Dumnezeu să o odihnească în pace!”
Amintirea unui suflet care nu dispare
În aceste zile, comunitatea artistică, dar și publicul fidel, retrăiește momentele unice pe care Anca Bejenaru le-a oferit cu atâta noblețe. Teatrul Nottara devine spațiul unui adio tăcut, dar plin de recunoștință.
Anca Bejenaru nu a fost o vedetă în sensul clasic, ci o lumină caldă care a ars constant pe scenă, fără să ceară nimic în schimb. A trăit frumos, a jucat cu sufletul, a plecat discret. Dar va rămâne pentru totdeauna în memoria scenei românești și în inimile celor care au înțeles că adevărata artă se face în liniște, cu sinceritate.