Orașul Brad, din inima județului Hunedoara, a fost marcat în aceste zile de o emoție colectivă profundă: gorunul plantat în 1929 de tânărul Zian Boca – cel ce avea să devină Părintele Arsenie Boca – s-a prăbușit, punând capăt unei vieți de aproape un secol. Pentru comunitate, nu a fost doar un copac doborât de vreme, ci un simbol al credinței și al identității locale.
Un arbore cu rădăcini în destinul spiritual al unei națiuni
Plantat în curtea liceului „Avram Iancu” din Brad, gorunul a fost încă de la început mai mult decât o sămânță în pământ. A fost o promisiune, o mărturisire tăcută a tânărului Zian Boca, viitorul duhovnic supranumit „Sfântul Ardealului”. A fost martor al formării sale ca om și viitor păstor de suflete.
Timp de aproape o sută de ani, stejarul a vegheat asupra generațiilor de elevi și profesori, a rezistat anotimpurilor și regimurilor, devenind un reper al liniștii și continuității. Prăbușirea sa, pe 10 decembrie, a venit ca o înclinare tăcută în fața trecerii timpului, dar și ca un semn că fiecare sfârșit poate fi un nou început.
Lemnul care renaște: troițe din gorunul prăbușit
Comunitatea din Brad și autoritățile locale au decis să nu lase această pierdere să se stingă în uitare. Din lemnul gorunului vor fi sculptate cel puțin două troițe, menite să ducă mai departe simbolistica și sacralitatea copacului:
Una va fi amplasată la Mănăstirea Prislop, locul unde odihnește Părintele Arsenie Boca, devenit între timp un loc de pelerinaj pentru mii de credincioși.
Cealaltă va rămâne în curtea liceului „Avram Iancu”, în apropierea paraclisului amenajat în memoria părintelui, într-o sală de clasă transformată în spațiu de rugăciune.
Prin aceste troițe, lemnul gorunului nu dispare, ci își continuă rostul – ca simbol viu al credinței, ca punte între generații, ca mărturie sculptată a unei legături sfinte între om și Dumnezeu.
Arsenie Boca – un destin profetic
Născut la doar câțiva kilometri de Brad, în satul Vața de Sus, Zian Boca a devenit una dintre cele mai puternice figuri ale spiritualității românești. Viața sa a fost un drum al slujirii, al suferinței și al speranței. Prigonit în timpul regimului comunist, dar urmat cu fervoare de credincioși, părintele Arsenie a rămas un reper moral și duhovnicesc.
Liceul unde a învățat i-a păstrat memoria vie. Prăbușirea gorunului nu este un sfârșit, ci o continuitate – un mesaj că, chiar și atunci când trupul se frânge, sufletul rămâne, trăind prin semne, prin credință, prin faptele celor care aleg să nu uite.
Simboluri care nu pier – ci se transformă
Într-o lume care se schimbă cu repeziciune, în care reperele spirituale par tot mai estompate, troițele sculptate din lemnul gorunului vin ca un răspuns tăcut, dar puternic. Sunt un manifest al continuității, un semn că valorile autentice nu mor, ci renasc în alte forme.
Orașul Brad rămâne legat profund de figura părintelui Arsenie Boca, iar prin acest gest de reverență față de trecut, comunitatea își reafirmă rădăcinile. Credința nu are nevoie de monumente grandioase – ci de gesturi simple, făcute cu sufletul. Iar troițele din lemnul sfântului gorun sunt un astfel de gest.
Un semn pentru viitor: credința sculptată în lemn
Gorunul lui Arsenie Boca nu mai este în picioare, dar spiritul său trăiește. În rugăciuni. În troițe. În inima unei comunități care, chiar și în fața pierderii, alege să construiască speranță. Alege să transforme durerea în lumină. Alege să păstreze vie o flacără care, de aproape un secol, arde în tăcere, în numele credinței și al adevărului.