Ziua de 30 iunie 2025 a adus durere, neliniște și un val de întrebări fără răspuns. Două accidente rutiere grave, petrecute în județele Bihor și Bacău, au zguduit România într-un interval de mai puțin de 24 de ore. Un om a murit, alții au fost răniți, iar familii întregi au fost aruncate brusc în suferință și incertitudine.
Bihor: o zi obișnuită transformată în coșmar
La ora 14:43, pe drumul dintre Cauaceu și Sălard, un eveniment rutier cu peste 40 de persoane implicate a declanșat Planul Roșu de Intervenție. Două microbuze și un autoturism s-au ciocnit, într-o clipă de neatenție sau poate de grabă – o secundă care a schimbat totul.
Pompierii, medicii și echipajele de urgență au sosit imediat. Cinci persoane au fost transportate la spital, toate conștiente și cooperante, iar pentru ceilalți pasageri, intervenția salvatorilor a fost esențială nu doar fizic, ci și emoțional. Trauma, însă, rămâne. Nu toate rănile se văd. Unele se transformă în amintiri care apasă greu în suflet, noapte de noapte.
Bacău: tragedie pe „Drumul Morții”
În aceeași zi, la ora 03:00 dimineața, un alt accident grav a avut loc pe DN2, supranumit de localnici „Drumul Morții”. Un autocar cu 60 de cetățeni ucraineni s-a izbit violent de un microbuz în care se aflau cinci persoane. Impactul a fost devastator. Un bărbat din microbuz a murit, în ciuda eforturilor disperate ale echipajelor medicale.
Alte victime au fost transportate la spital, în stare de șoc, rănite și marcate de o noapte care le va urmări probabil întreaga viață. Sirenele s-au stins, dar durerea rămâne. Liniștea care a urmat a fost mai apăsătoare decât haosul inițial – o liniște care doare.
Infrastructură slabă și nepăsare: o combinație mortală
Aceste tragedii readuc în prim-plan o realitate dureroasă: șoselele din România sunt tot mai periculoase. Infrastructura precară, lipsa parapetelor, semnalizările deficitare, neatenția la volan și oboseala fac din fiecare drum o ruletă rusească.
De ce trebuie să moară oameni pentru ca autoritățile să ia măsuri? De ce ne obișnuim cu statistici macabre, în loc să cerem răspicat schimbări reale?
Un om pierdut, zeci de vieți schimbate
Pentru unii, acea zi a fost doar o zi de muncă. Pentru alții, a fost momentul în care lumea lor s-a prăbușit. Un tată, un coleg, un prieten – pierdut într-o clipă. Alții au supraviețuit, dar vor urca în vehicule cu teamă, cu gândul că tragedia poate lovi oricând, oriunde.
Ce putem face noi?
Putem fi recunoscători salvatorilor care au fost acolo, la timp. Putem rosti o rugăciune pentru cei răniți și un gând pentru cel care nu s-a mai întors acasă. Dar, mai ales, trebuie să ne implicăm. Să cerem drumuri mai sigure, legi mai clare și aplicate ferm, și o cultură a responsabilității în trafic.
Prea multe familii au rămas fără un membru drag. Prea multe accidente au loc pe aceleași drumuri, în aceleași condiții, cu aceleași rezultate tragice.
România nu trebuie să se obișnuiască cu moartea pe asfalt. Viața fiecărui om trebuie protejată. Iar schimbarea nu mai poate aștepta.