Pe 1 iulie 2025, Biserica Ortodoxă ne invită la o sărbătoare plină de lumină și milă: pomenirea Sfinților Mucenici și Doctori fără de arginți Cosma și Damian. Ziua este marcată cu cruce neagră în calendar, semn că, deși nu este nelucrătoare, are o încărcătură spirituală aparte. Este o zi închinată generozității, compasiunii și vindecării — nu doar a trupului, ci și a sufletului.
Viața sfinților: frați prin sânge și prin credință
Cosma și Damian au trăit în veacul al III-lea, în Roma păgână, și au devenit cunoscuți pentru priceperea lor în medicină și pentru curajul de a-și trăi credința în Hristos. Vindecau bolnavii fără a cere plată, nu acceptau daruri și cereau în schimb doar credință. Această dăruire fără interes material i-a transformat în simboluri ale iubirii necondiționate.
Au ajuns până în fața împăratului Carinus, bolnav și neputincios, pe care l-au vindecat prin harul rugăciunii și știința lor. Minunea a schimbat inima conducătorului, dar viața lor nu a fost cruțată: un coleg medic, mistuit de invidie, i-a ucis. Așa și-au dat viața cei doi frați, într-un gest suprem de jertfă și slujire.
Doctori fără de arginți: vindecători ai trupului și ai sufletului
Grecescul „anarghiroi” înseamnă „fără de arginți” – o denumire care definește esența vieții lor: slujirea aproapelui fără interes financiar. Nu au acceptat nici aur, nici laudă, ci au oferit tămăduire în numele lui Hristos, lăsând în urmă o pildă rară de altruism și iubire duhovnicească.
Cosma și Damian sunt invocați până azi de către bolnavi, de medici și de toți cei care caută alinare în suferință. Rugăciunea către ei este privită ca un balsam pentru trup și ca o lumină pentru sufletul în încercare.
Tradiții vii în inimile românilor
În popor, sărbătoarea este cunoscută și sub numele de „Cosmandin”. În zone din Muntenia și Transilvania, bătrânii păstrează obiceiuri vechi: nu se lucrează în grădină sau în vie, de teamă să nu atragă pagube și boli. Se spun rugăciuni pentru sănătate, se fac descântece de febră sau de „vânt rău” și se aprind lumânări pentru cei suferinzi.
Este o zi în care gesturile mici — o vorbă bună, o milostenie, o rugăciune rostită în taină — capătă putere. În tăcerea satelor și în candelele aprinse din case, credința curată își spune povestea fără zgomot.
O zi de rugăciune și speranță în biserică
În biserici, Sfânta Liturghie este însoțită de pomenirea sfinților, de rugăciuni pentru sănătate și de troparul lor, în care sunt chemați ca mijlocitori pentru cei aflați în durere. Icoanele îi înfățișează cu vase de leac și linguri în formă de cruce, simboluri ale vindecării prin credință.
Credincioșii aduc prescuri, vin, colivă și pomelnice, pomenindu-i în mod special pe cei bolnavi sau pe cei care poartă numele sfinților. Este o zi în care mulți își lasă grijile înaintea altarului, nădăjduind în ajutorul ceresc.
Un model pentru lumea de astăzi
Într-o societate dominată de interes, de goana după câștig și de indiferență, sfinții Cosma și Damian ne aduc aminte de adevărata măsură a umanității: dăruirea. Ne cheamă să privim suferința celuilalt și să fim prezenți — nu cu bani, ci cu inimă. Nu cu promisiuni, ci cu gesturi simple și sincere.
Pe 1 iulie, să ne întrebăm: unde putem face bine? Cine are nevoie de o mână întinsă? Și, în liniștea unei rugăciuni rostite din suflet, să cerem cu încredere:
„Sfinților doctori fără de arginți Cosma și Damian, rugați-vă pentru noi, cei ce suferim trupește și sufletește.”