Într-o Românie aflată într-un echilibru fragil între redresare economică și presiuni bugetare, ziua de 1 iulie 2025 a adus un semnal dur de la vârful guvernării. Premierul Ilie Bolojan a anunțat o reformă amplă a aparatului administrativ, sub deviza: „Statul trebuie să se reconfigureze. Cu mai puțin. Mai simplu. Mai eficient.” Dincolo de formula tehnocrată, acest „mai puțin” înseamnă restructurări masive, concedieri și tăieri de sporuri, cu impact direct asupra a mii de angajați din sectorul public.
Premierul Bolojan: „Se poate și cu jumătate din personal”
Declarațiile ferme ale premierului nu au lăsat loc de interpretări: organigramele instituțiilor publice vor fi reduse drastic. „Dacă o instituție a funcționat cu 40 de angajați, poate funcționa și cu 20”, a afirmat Ilie Bolojan. Măsura vine într-un moment în care România se confruntă cu un deficit bugetar periculos și riscul derapajelor fiscale.
Cu toate acestea, impactul uman este considerabil. Fiecare angajat disponibilizat înseamnă o familie afectată, un trai pus în pericol, o incertitudine personală transformată în criză națională.
Ce instituții sunt vizate de restructurări
Primele tăieri de posturi vizează instituții mai puțin vizibile, dar cu roluri esențiale:
Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă
Agenția Națională pentru Romi
Agenția Națională Anti-Doping
Autoritatea pentru Reglementarea Operațiunilor Petroliere Off-shore la Marea Neagră
Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova
Institutul „Elie Wiesel” și Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului
Oficiul pentru Licență Industrială
Aceste instituții, aflate sub coordonarea Guvernului, trebuie să își reducă personalul cu până la 50%, conform noii directive.
Limitarea sporurilor – o lovitură în plus
Guvernul a introdus și un plafon de 300 de lei brut pe lună pentru sporurile acordate în condiții periculoase sau vătămătoare. Măsura afectează întreg aparatul bugetar, reprezentând o pierdere reală pentru mulți angajați care contau pe acest supliment pentru a face față cheltuielilor lunare.
Incertitudine și teamă în birourile administrației
Angajații instituțiilor vizate trăiesc zilele acestea cu o întrebare apăsătoare: „Oare eu sunt pe listă?” Pentru mame singure, angajați în prag de pensie sau tineri aflați la început de drum, restructurările nu sunt simple măsuri birocratice – sunt momente de ruptură și nesiguranță.
Reformă sau tăieri fără acoperire?
Reducerea aparatului administrativ este o idee veche, dar felul în care este aplicată acum – rapid, fără consultări publice, fără analize de impact – trezește îngrijorări. Vor fi afectate inclusiv instituții-cheie pentru păstrarea memoriei istorice, pentru diplomația regională și pentru coeziunea socială.
Reforma este, în teorie, necesară. Însă, în practică, riscă să devină un exercițiu de amputare, nu de vindecare.
O Românie care se schimbă – dar cu ce preț?
Guvernul Bolojan caută eficiența. Dar între intenție și consecințe se află realitatea celor afectați. O realitate în care birourile se golesc, familiile se tem, iar speranțele se sting. România trece printr-o transformare dureroasă, iar întrebarea rămâne: ce fel de stat vom avea la finalul acestor reforme – mai eficient sau mai fragil?
În lumina calculului bugetar, rămâne umbra unei întrebări tăcute, dar apăsătoare: Cine urmează?