Un gropar din Iași, cu o experiență de peste două decenii, a povestit un moment care l-a marcat profund în cariera sa: deshumarea unui soldat care, deși decedat de șapte ani, nu se descompusese. Cazul a atras atenția prin aspectul neobișnuit al trupului, care părea conservat într-o formă aproape intactă.
Trupul soldatului, neschimbat după șapte ani
Costică Colotin, în vârstă de 48 de ani, lucrează ca gropar din anul 2004. În toți acești ani a întâlnit multe situații dificile, însă nimic nu se compară cu ceea ce a trăit în momentul deshumării unui soldat căzut pe câmpul de luptă.
„Când am deschis sicriul, am rămas uimit. Trupul nu era descompus, ci părea mai degrabă ca un fel de gelatină. Ne-am mirat cu toții. Probabil a fost îmbălsămat cu substanțe care au conservat corpul în mod neobișnuit”, a povestit groparul pentru un interviu local.
O meserie grea, dar asumată
Costică lucrează la Cimitirul Eternitatea din Iași și spune că, deși meseria de gropar este considerată dură și uneori stigmatizată, el s-a obișnuit cu ea. Nu săpatul gropii este cel mai greu, spune el, ci unele situații speciale sau dramatice, cum ar fi deshumările.
„Nu m-am lăsat niciodată copleșit de emoții. Te obișnuiești. Dar sunt momente care rămân cu tine toată viața”, a adăugat bărbatul.
Sprijinul familiei, esențial în această meserie
Costică Colotin nu are copii, dar spune că familia sa l-a susținut în totalitate atunci când a făcut trecerea de la spații verzi la meseria de gropar. „Nu am avut niciun reproș. Din contră, m-au ajutat să înțeleg că e o meserie ca oricare alta, cu greutățile și satisfacțiile ei”, afirmă el.
Meseria de gropar, între stigmat și realitate
Experiența lui Costică aduce în lumină o latură puțin cunoscută a muncii din cimitire. Groparii nu sunt doar muncitori anonimi, ci martori ai vieții și ai morții, ai durerii și ai tăcerii. Fiecare groapă săpată, fiecare deshumare are o poveste – unele tulburătoare, altele inexplicabile.
În cazul soldatului a cărui deshumare a șocat echipa, explicațiile rămân parțiale, dar momentul va rămâne pentru totdeauna întipărit în memoria unui om care a învățat să privească moartea cu demnitate și respect.