„`html
Constantin Enceanu, un nume emblematic al muzicii populare românești, a dezvăluit recent un capitol emoționant din viața sa. Dincolo de zâmbetul senin cu care urcă mereu pe scenă, artistul a trecut printr-o încercare dificilă, o perioadă de suferință fizică și durere sufletească ce l-a obligat să se retragă, pentru o vreme, din lumina reflectoarelor.
Operația amânată și prețul răbdării
Într-un interviu sincer acordat postului Antena Stars, Constantin Enceanu a vorbit despre o problemă medicală ignorată prea mult timp. O durere persistentă la genunchi a dus, în cele din urmă, la o intervenție chirurgicală inevitabilă. Din păcate, amânarea deciziei a agravat situația, iar perioada de recuperare s-a dovedit lungă și grea.
„A trebuit să merg în cârje, să învăț să stau pe margine, departe de scenă. Acolo unde mă simt viu, unde simt că trăiesc cu adevărat”, a mărturisit artistul. A fost un moment de cotitură pentru Enceanu, care s-a văzut nevoit să învețe lecția răbdării și a tăcerii, într-un ritm complet diferit de cel alert cu care era obișnuit în lumea spectacolelor.
Sprijinul familiei – fundamentul revenirii
În momentele de cumpănă, Constantin Enceanu nu a fost singur. Familia i-a fost mereu aproape, oferindu-i nu doar îngrijire, ci și alinare sufletească. „În prezența lor uit de toate. M-au răsfățat, m-au făcut să zâmbesc chiar și când durerea era greu de dus”, a declarat artistul cu emoție.
Dragostea și apropierea celor dragi i-au oferit puterea de a merge mai departe. Răbdarea, altădată străină unui artist mereu în mișcare, a devenit aliatul său în lupta cu boala și dorul de scenă.
Un regret dureros: absența de la omagiul lui Petrică Mîțu Stoian
Printre cele mai mari regrete ale lui Constantin Enceanu se numără absența de la un eveniment de suflet: spectacolul în memoria prietenului său drag, Petrică Mîțu Stoian, plecat prematur dintre noi în noiembrie 2021. „Mi-aș fi dorit să fiu acolo, dar sănătatea nu mi-a permis”, a spus Enceanu cu o durere profundă în glas.
Pe 18 septembrie, Petrică ar fi împlinit 62 de ani. Constantin Enceanu își amintește cu ochii înlăcrimați de aniversările petrecute împreună, de momentele în care muzica și prietenia le umpleau sufletul.
Amintiri care dor și încălzesc sufletul
„Îmi e dor de tot ce făceam împreună: spectacolele, filmările, discuțiile telefonice în care dezbăteam tot felul de lucruri. Ultima aniversare petrecută împreună a fost una specială. I-am luat o geacă de piele. El gătea cu mândrie: supă de pasăre cu tăieței de casă și friptură cu mirodeniile lui preferate”, a povestit Enceanu pentru FANATIK.
O viață între scenă și iubire
Povestea lui Constantin Enceanu este una despre curaj, prietenie, familie și iubire pentru artă. Este dovada că, dincolo de aplauze și reflectoare, omul rămâne vulnerabil, dar și profund legat de ceea ce contează cu adevărat: sprijinul celor dragi și amintirile ce rămân vii în inimă.
„Timpul trece, dar dorul rămâne. Cele mai de preț lucruri sunt cele simple – o vorbă bună, o mână întinsă, o amintire împărtășită. Asta mi-a rămas de la Petrică. Și asta am redescoperit în perioada mea de tăcere”, a încheiat artistul.
„`