Ziua de 30 iunie 2025 a adus o durere profundă în sufletele tuturor celor care iubesc fotbalul românesc și, mai ales, clubul Steaua București. Lajos Sătmăreanu, unul dintre cei mai emblematici fundași din istoria roș-albaștrilor, a plecat dintre noi la vârsta de 81 de ani. Un om care nu a fost doar jucător, ci o parte vie din spiritul și tradiția Ghencea, a trecut în neființă, lăsând în urmă o moștenire de neșters.
Un destin legat de Steaua București
Lajos Sătmăreanu și-a legat definitiv numele de Steaua încă din anul 1965, când a îmbrăcat pentru prima dată tricoul roș-albastru. Deși debutul său în Divizia A s-a produs în 1963, într-un meci dintre Crișana Oradea și Steaua, adevărata sa carieră a înflorit în Ghencea. Timp de un deceniu a fost stâlpul apărării stelistelor, bifând 271 de meciuri, dintre care 20 în competițiile europene, cucerind un titlu național și cinci Cupe ale României.
Dar mai presus de cifre, Lajos a fost un simbol al dăruirii totale. Nu a fost un jucător care să iasă în evidență prin declarații, ci prin constanță, seriozitate și o loialitate rar întâlnită în fotbalul modern. Pentru el, Steaua nu a fost doar o echipă, ci familia lui extinsă.
Un om al modestiei și al valorii autentice
Într-un interviu emoționant acordat în 2020 pentru Steaua TV, Sătmăreanu declara: „Steaua înseamnă pentru mine familia mea. Toată viața mi-am petrecut-o aici.” Aceste cuvinte au rămas în inimile suporterilor și revin astăzi, în ziua despărțirii, ca un ecou al unui devotament sincer și profund.
Făcea parte dintr-o generație care nu căuta lumina reflectoarelor. Era un om tăcut, dar mare, un profesionist care nu cerea aplauze, ci respecta munca și spiritul echipei. Poveștile despre el se transmit și astăzi în rândul fanilor, chiar și în rândul celor care nu l-au văzut jucând niciodată.
Prezent până la final în inima clubului
Chiar și după retragere, Lajos Sătmăreanu a rămas aproape de clubul vieții sale. Participa la meciuri, la evenimente și întâlniri cu vechii colegi. Nu pentru a fi văzut, ci pentru că acolo era locul în care se simțea acasă. Printre gardurile stadionului din Ghencea, printre suporterii care l-au iubit și l-au respectat necondiționat.
O moștenire care rămâne vie
Pierderea lui Lajos Sătmăreanu nu înseamnă doar dispariția unui fost jucător. Este plecarea unui om care a reprezentat demnitatea, spiritul de echipă și devotamentul pur. El a lăsat în urmă nu doar trofee, ci și o lecție de viață: aceea că pasiunea și munca pot construi un nume care dăinuie.
Fiecare colț al stadionului Steaua va păstra amintirea pașilor săi. Fiecare meci va avea, în fundal, ecoul unei voci calme, dar ferme. Iar suporterii vor ști mereu că Lajos nu a fost doar un fotbalist, ci un model.
Un ultim omagiu
Astăzi, întreaga suflare stelistă, dar și toți iubitorii adevăratului fotbal românesc, spun același lucru: „Mulțumim, Lajos, pentru tot!”
Dumnezeu să te odihnească în pace, legendă. Inima ta va bate mereu în Ghencea, acolo unde ai scris o pagină de istorie cu demnitate și onoare.