Comunitatea romano-catolică din România trăiește zile de tristețe profundă după trecerea în neființă a preotului Petru Vernică, la doar 64 de ani. Plecarea lui fulgerătoare, în urma unui accident vascular cerebral urmat de două intervenții chirurgicale, a lăsat în urmă un gol pe care mulți credincioși îl simt ca pe o rană deschisă. Ce rămâne în urma unui om dedicat? De cele mai multe ori, impactul pe care l-a avut asupra sufletelor.
Mulți români nu știu acest detaliu
Înainte de a deveni un reper spiritual pentru sute de familii, Petru Vernică a trecut prin școli care formează nu doar cunoștințe, ci vocații. A absolvit Școala de Cantori și Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iași, loc unde sunt formate generațiile de preoți care duc mai departe tradiția și credința comunităților din Moldova. A fost hirotonit în 1984 și, de atunci, viața lui s-a rezumat la un singur cuvânt: slujire.
Aici se ascunde adevărata amprentă
Preotul Vernică a slujit în Răducăneni, Hălăucești, Suceava, Ciugheș, Oituz și Dămănești. Fiecare parohie poartă încă urmele trecerii lui: oameni împăcați, familii sprijinite, tineri îndrumați. Nu sunt fapte care ajung în statistici, dar sunt cele care construiesc comunități reale. Credincioșii îl descriu ca pe un om cald, răbdător, neobosit în lucrurile mici și esențiale care țin o comunitate unită. Astfel de pastori nu dispar niciodată complet; rămân prin ceea ce au zidit în ceilalți.
Un gest aparent banal care schimbă totul
Programul ultimului drum a emoționat numeroși credincioși. Trupul va fi depus la biserica Preasfânta Inimă a lui Isus, apoi la biserica din Tuta, județul Bacău. Pentru mulți, participarea la slujbe nu este doar un ritual, ci o formă de recunoștință. În astfel de momente, comunitatea devine familie, iar parohia se transformă într-un loc unde tristețea se poartă împreună.
Cine pierde și cine rămâne, de fapt
Plecarea unui preot nu reprezintă doar o pierdere personală, ci și una comunitară. Preotul Vernică a fost un sprijin pentru cei aflați în suferință, un sfătuitor pentru familii și un punct de echilibru în perioade dificile. Iar moartea lui amintește un adevăr simplu: liderii spirituali nu sunt doar reprezentanți ai credinței, ci piloni ai vieții de zi cu zi.
Comunitatea catolică se pregătește acum să-i ofere un ultim omagiu. Rămâne de văzut cum fiecare parohie în care a slujit își va duce mai departe drumul, păstrând în suflet exemplul unui om care a oferit tot ce a avut mai bun.
Text redactat cu scop informativ și reflexiv. Încurajăm cititorii să caute perspective multiple înainte de a trage concluzii.