Criza apei din Prahova a devenit un test dur pentru Ministerul Mediului, iar conferința susținută de Diana Buzoianu marchează o etapă decisivă în clarificarea responsabilităților. Peste o sută de mii de oameni au rămas fără apă potabilă, iar tensiunile politice și administrative s-au amplificat rapid. Prima consecință majoră este demisia directorului Apele Române, Florin Ghiță, o plecare care schimbă echilibrul într-un sistem deja fragil.
Mulți români nu știu acest detaliu
Florin Ghiță a fost numit în fruntea Apele Române de chiar ministrul Buzoianu în septembrie 2025, cu promisiunea unui mandat bazat pe transparență și reorganizare. A avut o carieră în teren, la Administrațiile Bazinale Argeș–Vedea și Ilfov–București, iar profilul său tehnic era văzut ca o garanție de profesionalizare. Demisia venită acum, în plină criză, nu este un detaliu procedural, ci un semnal că sistemul a cedat acolo unde era considerat pregătit.
Aici se ascunde adevărata problemă
Criza nu a fost generată doar de turbiditatea crescută a apei sau de golirea barajului Paltinu. Corpul de Control indică un aspect mult mai grav: instituțiile responsabile cunoșteau riscurile, dar nu au transmis avertizări clare. Lipsa comunicării a dus la oprirea bruscă a apei în 14 localități, generând panică, improvizații administrative și o explozie de acuzații între autorități. În esență, problema este una de management și responsabilitate, nu doar de infrastructură.
Un gest aparent banal care schimbă totul
Demisia lui Ghiță nu este primul episod de acest fel în mandatul Dianei Buzoianu. Anterior, ea l-a demis pe fostul director Sorin Lucaci, motivând pierderea a peste 300 de milioane de euro din PNRR destinați infrastructurii de protecție la inundații. Acum, plecarea unui director numit chiar de ea pune presiune dublă: atât pe structurile din teritoriu, cât și pe strategia de conducere de la nivel central. În același timp, ministrul transmite că nu va demisiona și respinge acuzațiile PSD, argumentând că un sistem degradat în 35 de ani nu poate fi reparat în câteva luni.
Cine câștigă și cine pierde, de fapt
Politic, criza devine muniție pentru opoziție, în timp ce Guvernul încearcă să arate că ia măsuri. Administrativ, situația expune o realitate neconfortabilă: instituțiile teritoriale ale statului nu comunică eficient, iar avertizările tehnice se pierd între nivelurile birocratice. Pentru locuitorii celor 14 localități, câștigător nu există; pierderea este clară și imediată. Pentru ministru, miza este supraviețuirea politică într-un moment în care responsabilitatea este împărțită, dar percepția publică rămâne unitară — cineva trebuia să prevină această criză.
Urmează să fie publicate concluziile finale ale Corpului de Control, care vor influența atât reorganizările anunțate, cât și dezbaterile politice de la nivel central. Criza din Prahova devine, inevitabil, un punct de referință pentru modul în care România gestionează resursele de apă și situațiile de urgență.
Pentru o înțelegere corectă a situației, consultați și sursele oficiale sau declarațiile autorităților.