Discuțiile privind reintroducerea contribuției la sănătate pentru pensionarii cu pensii mari revin în atenția publică. Președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS), Horațiu Moldovan, a declarat că ideea nu este motivată de lipsa fondurilor, ci de un principiu de echitate socială. Propunerea vizează pensionarii cu venituri lunare care depășesc pragul de 3.000 de lei – un segment relativ restrâns, dar considerat privilegiat.
O propunere veche, readusă în prim-plan
Într-un context economic fragil, în care sistemul public de sănătate se confruntă cu probleme cronice, Moldovan susține că nu mai este sustenabil ca o parte a populației, chiar dacă este pensionară, să fie exceptată total de la contribuțiile către sănătate. „Nu este vorba de buget, ci de corectitudine față de restul membrilor societății”, a precizat acesta.
Deși ideea nu este una nouă, modul în care este prezentată aduce o schimbare de retorică. Se pune accentul pe solidaritate și echitate, nu pe nevoia acută de bani. Însă, acest argument moral este dublat de realitatea dură a sistemului medical românesc: subfinanțat și lipsit de performanță.
De ce 3.000 de lei?
Pragul de 3.000 de lei a fost ales pentru că depășește pensia medie din România, situată în jurul valorii de 2.400 lei. Este considerat un nivel de confort financiar care ar putea justifica o revenire la contribuția obligatorie. Vizate ar fi, în principal, pensiile speciale și cele obținute din funcții publice, domenii militare sau sistemul judiciar.
Totuși, pentru mulți pensionari cu pensii doar puțin peste acest prag, măsura riscă să fie percepută ca o nedreptate. Întrebările firești apar imediat: „De ce doar peste 3.000?”, „Ce garanție am că sistemul de sănătate va funcționa mai bine după ce plătesc?”
Impact social și posibilă opoziție
Reintroducerea unei contribuții pentru pensionarii cu venituri ridicate ar putea alimenta tensiuni sociale și politice. Mulți dintre cei vizați consideră că, după o viață de muncă, nu ar trebui să li se impună noi contribuții, mai ales într-un sistem sanitar care oricum îi obligă frecvent să suporte costuri suplimentare din buzunar.
În plus, într-o perioadă în care inflația erodează veniturile și costul vieții crește constant, astfel de măsuri pot fi percepute ca un atac la siguranța financiară a seniorilor. Orice implementare fără o comunicare empatică și fără transparență va întâmpina rezistență și contestare.
Ce urmează?
Până acum, este doar o declarație, fără un proiect legislativ oficial. Însă simplul fapt că subiectul a fost adus din nou în discuție sugerează o pregătire discretă în culise. Dacă guvernul va decide să transforme ideea într-o inițiativă concretă, va fi nevoie de negocieri serioase și de susținere parlamentară.
Mai important însă, va fi nevoie de o strategie clară de comunicare și de dovezi că sistemul de sănătate folosește eficient resursele. Românii nu mai acceptă doar promisiuni – vor transparență, eficiență și respect pentru contribuția lor.
Un apel la empatie și încredere
Măsura propusă poate avea logică financiară, dar fără un cadru etic și o justificare umană, riscă să adâncească prăpastia între autorități și cetățeni. Pentru ca o generație întreagă să accepte ideea de a contribui din nou la sistemul public de sănătate, este nevoie ca sistemul să arate că merită. Că fiecare leu adunat este folosit corect, transparent și cu efecte reale asupra calității serviciilor medicale.
În România anului 2025, orice propunere de natură fiscală trebuie să fie însoțită nu doar de calcule, ci și de respect. Pentru că sănătatea, în cele din urmă, nu este despre cifre. Este despre oameni.